“Romania la Taifas” este un proiect GEST inceput in 2008. Scopul proiectului este relevarea si intelegerea tendintelor societatii romanesti, europene si globale in aspectele lor economice, sociale, culturale si politice.
In pregatirea Intalnirii RLT de astazi Vineri 10 Martie, ora 18.00 preluam articolul domnului Cristian Preda din Adevarul.
(SURSA: adevarul.ro)
INVITATIE RLT: Europa cu două viteze. România, încotro?
Key speakers:
Cristian Diaconescu - Diplomat
Cristian Preda- Europarlamentar
Vineri 10 Martie ora 18.00
***************
Mai sunt câteva zile până când Londra va declanşa ieşirea Regatului Unit din UE. Preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a ţinut să vorbească despre soarta celorlalţi 27 de membri înainte ca Theresa May să facă vreun gest. El n-a prezentat o soluţie, ci cinci scenarii.
Primul ar presupune conservarea stării actuale. Al doilea e singurul exclus de Juncker în chip explicit, şi anume reducerea Uniunii la piaţa unică. Următorul scenariu e şi cel care a produs cele mai multe reacţii: Comisia ar putea îngădui regrupări ale unor state care vor să avanseze împreună în anumite domenii, incitându-le astfel pe celelalte să li se ralieze ceva mai târziu. Varianta 4 a fost numită: să facem mai puţine, dar în mod mai eficient. La sfârşit e menţionat scenariul federalist: puterea, resursele şi deciziile sunt asumate împreună.
Documentul înfăţişat în faţa Parlamentului European, miercurea trecută, porneşte de la realitatea Uniunii actuale: 19 dintre statele-membre sunt în zona euro, doar 22 în Schengen. Bulgarii, românii şi croaţii absentează şi dintr-un cerc, şi din celălalt. Juncker a oferit şi succinte ilustrări ale fiecăruia dintre cele cinci scenarii. Mai aflăm că, până în iunie, vor fi prezentate alte reflecţii despre dimensiunea socială a Europei, despre globalizare, apărarea comună sau finanţe. În septembrie, Juncker ar urma să sintetizeze dezbaterile, în mesajul anual adresat Uniunii.
În 2017, se va discuta mult despre viitor. Punctele de vedere ale guvernelor au început deja să fie exprimate. La Versailles, preşedintele francez, cancelara Germaniei, premierii spaniol şi italian au semnat alaltăieri o declaraţie comună care sprijină varianta a treia. Cea pe care o respinseseră deja ţările din Grupul de la Vişegrad, ca şi mai multe voci de la Bucureşti.
Deputat european fiind, voi face deocamdată doar trei remarci:
Mă întreb, în primul rând, dacă e bine să speculăm ce ar putea face cei 27 după plecarea britanicilor, înainte de a stabili ce le cerem şi ce le oferim acestora. Mă tem că poziţia noastră în negocierea cu Londra va fi slăbită dacă stimulăm incertitudinea şi dezbinarea. Deocamdată, acesta e singurul efect al declaraţiei lui Juncker. Dar poate că până la toamnă, vom regăsi unitatea...
Aş observa, apoi, că toate cele cinci scenarii enumerate de preşedintele Comisiei au ca orizont temporal anul 2025 şi că, aşa cum am arătat deja, ele iau în calcul o Uniune cu 27 de state-membre. Ceea ce înseamnă că extinderea e blocată încă opt ani de acum încolo. Pentru Balcanii de Vest, asta e o veste foarte, foarte proastă. Pentru a preveni reacţii emoţionale, Federica Mogherini s-a dus, imediat după discursul şefului ei, în aproape toate capitalele din regiune, ca să anunţe că porţile Europei rămân deschise.
În fine, aş remarca faptul că e posibil ca viitorul să fie o combinaţie de scenarii dintre cele schiţate deunăzi la Bruxelles. Variantele 2 şi 4 se pot imagina împreună. La fel 3 şi 5. Dacă aş fi profet, aş zice chiar că e mai probabil să avem una dintre aceste combinaţii decât o variantă „pură”. Nu mă întrebaţi pe ce aş paria.
In pregatirea Intalnirii RLT de Vineri 10 Martie, preluam articolul domnului Cristian Diaconescu (SURSA: ziare.com)
Nu este o simpla afirmatie de circumstanta. Practic, in toata perioada de cand Romania s-a hotarat sa se alature
Occidentului, am acumulat, printre altele, si un capital de experienta
semnificativ privind demersurile vizand integrarea europeana si euroatlantica:
cum poate fi maximizata valoarea adaugata, prin alinierea la standardele si
valorile europene; de ce un stat integrat se poate moderniza mai rapid decat
unul aflat in "zona gri".
Aceasta experienta, la care se adauga si pozitionarea geografica, dar si
istoria unui demers sustinut - politic, militar si diplomatic, ar putea
legitima Romania pentru o pozitionare mult mai favorabila in viitoarea schema
de reasezare a Europei.
In mai multe etape, voi
incerca sa demonstrez care sunt atuurile Romaniei intr-o Europa bulversata de
tot mai putine raspunsuri institutionale la o succesiune devastatore de crize.
Nu este nevoie sa ne alaturam vreunui grup deja constituit sau sa ne
"umilim" pe langa vreo putere garanta. Romania are potentialul
necesar, ramane doar sa fie capabila, prin reprezentantii sai, sa-si sustina
pozitia.
Un moment complicat precum cel prin care trece astazi Europa reprezinta nu
numai o "reasezare necesara", dar si deschiderea competitiei
inauntrul UE. Ca intre parteneri, dar vor fi oricum invingatori si invinsi. Sa
nu ne ascundem dupa deget.
Astazi, despre Vecinatatea UE.
1. In orice negociere privind viitorul Europei trebuie acceptat ca lantul de
crize si conflicte din "vecinatatea apropiata a Europei" reprezinta
"noua normalitate" - si pe termen scurt UE poate face mult mai putin
pentru a rezolva aceasta stare de fapt decat spera cu ceva timp in urma.
2. Din aceasta parte a Europei, doar Romania are potentialul diplomatic si
increderea necesara de a fi acceptata ca partener de dialog in ceea ce
priveste: recuperarea Ucrainei in fata ostilitatii Federatiei Ruse; sprijinirea
insulelor de stabilitate din Tunisia, Iordania sau Egipt; gestionarea crizei
refugiatilor in Balcanii de Vest, inclusiv in statele de origine, mai ales
Siria, dar si Irak.
3. Spre deosebire de partenerii nostri din centrul si vestul Europei, Romania
nu a uitat ca dilemele politice se aplica si la frontierele Europei: cum se
poate rezolva confruntarea dintre interesele economice sau de securitate si
sprijinul pentru democratizare? Cum se pot reconcilia diferitele prioritati ale
unor state, la randul lor foarte diverse, in procesul de acomodare intre
politicile aspirationale spre UE si tendintele nationaliste, chiar cele
realiste?
4. Astazi, Uniunea Europeana se afla in vecinatatea unor zone caracterizate
prin conflict, abuz de drept, contra-revolutie si extremism resurgent.
Vecinatatea europeana poate fi considerata, geografic, "curtea din
spate", dar pe care UE nu o controleaza semnificativ.
5. Deficientele deciziilor luate de Bruxelles privind proximitatea UE sunt
cunoscute: prea tehnocrate si inflexibile; insistenta exagerata pe aplicarea
unui model fix de integrare privind 16 state extrem de diferite din toate
punctele de vedere; politici concesive pentru o serie de autocrati locali, care
au oferit varianta adoptarii reformelor in schimbul unor beneficii din partea
UE.
6. In repetate ocazii, Romania a subliniat existenta a 4 premize esentiale care
stau la baza oricarui demers consistent privind vecinii UE:
·Schimbarile dramatice,
economice si politice, in ultimii 10 ani. Vecinatatea UE nu mai este ceea ce a
fost, asa cum nici statele integrate european nu mai sunt ceea ce au fost.
·Gradul foarte mare de
confuzie intre ceea ce am dorit sa realizam si mijloacele de concretizare a
acestui obiectiv
·Intelegerea faptului ca
reteaua de crize si conflicte in proximitatea UE nu reprezinta doar o
"aberatie limitata in timp", dar chiar "noua normalitate"
·Tendinta statelor UE de
a conveni politici colective la Bruxelles, dar cu strategii diferite,
nationale, de implementare.
Aceste subiecte - poate si datorita apropierii geografice - sunt foarte bine
cunoscute la Bucuresti si reprezinta pentru Romania teme acute, obligatorii,
asezate foarte sus pe agenda politicii externe.
Din anul 2000, Romania si implicit Europa au fost inconjurate de un cerc de
state cu aspiratii de integrare europeana, disponibile sa invete cum sa devina
prospere si democratice si care, gradual, au castigat o serie de beneficii -
chiar daca nu institutionale - ca rezultat al apartenentei la familia
europeana.
Dupa interventia Federatiei Ruse in Ucraina, o mare majoritate decizionala din
UE si-a pierdut total interesul si motivatia pentru incurajarea celor trei
state odata considerate performante in Parteneriatul Estic - Ucraina, Republica
Moldova si Georgia - de a continua pe drumul reformelor.
La randul lor, statele din vecinatatea estica, aflate in Acorduri de Asociere
cu UE, si-au pierdut, treptat, motivatia, pe masura ce beneficiile nu s-au mai
materializat. Europa si-a diminuat profilul si autoritatea.
Este in interesul fundamental al NATO si UE deci, implicit, si al Romaniei ca
aceasta stare de fapt sa fie schimbata.
Regresul democratic in cele trei tari este evident, iar Romania nu are cum sa
ramana indiferenta la aceste evolutii, deci va actiona asumandu-si
responsabilitati la care este normal ca si UE sa fie partener.
Nu vad prea multe candidaturi inauntrul UE pentru asumarea unui rol
pro-Uniune la frontiera estica.
Ce poate face Romania:
Ca rezultat al experientei obtinute din dialogul bilateral de-a lungul a zeci
de ani, atat in vecinatatea estica, dar si in Balcanii de Vest sau Orientul
Mijlociu, Romania poate influenta deciziile politice, astfel incat eforturile
si resursele UE sa fie transferate din zona proiectelor bilaterale in domeniul
programelor tematice sau regionale-subsecvente particularitatilor din
vecinatatea UE pe subiecte cum ar fi energia sau migratia.
Romania poate identifica disponibilitatea reala a tarilor candidate la
integrare atat prin disponibilitatea, reala nu mimata, la reforme, dar si prin
flexibilitatea acestor state la cooperare in favoarea UE.
Romania poate orienta politica UE spre o abordare de substanta, eliminand,
treptat, gandirea "instrumentalista" (acorduri de comert, sprijin
financiar etc.) care sa poata sa fie aplicata unei "vecinatati"
definita mai flexibil.
Romania are elementele strategice necesare pentru o abordare "spate in
spate" impreuna cu UE in scopul re-evaluarii intereselor si scopurilor
Europei pe doua directii fundamentale: ce dorim, cu adevarat, de la statele
vecine si cum pastram in echilibru interesele noastre fata de acestea?
Cristian Diaconescu este licentiat in drept, presedinte al Fundatiei
Miscarea Populara, iar de-a lungul timpului a ocupat functii de secretar de
stat, vicepresedinte al Senatului, ministru al Justitiei si al Afacerilor Externe.
“ NATO şi Uniunea Europeană, pentru noi, românii, cel puţin şi pentru multe alte ţări, chiar pentru alea mari, care se cred sus, aşa, reprezintă un adăpost, dar din păcate, unii vor să spargă adăpostul”.
Ştie UE cum să gestioneze această “gafă istorică” a Marii Britanii? “Eu cred că în momentul de faţă nu ştie, e o derută, mai ales că vin ştiri din astea alarmante, Olanda e în prag de alegeri şi se vorbeşte de ieşirea din Uniune, Franţa are un punct dominant în sondaje şi vorbeşte despre ieşirea din Uniune, Italia cochetează şi ea, italienii, cu ieşirea din Uniune. Poporul are o vorbă: li s-a urât cu binele”.
Adrian Vasilescu, consilierul Guvernatorului BNR
Mult prea concentrata pe o agenda interna halucinanta, Romania are marea sansa de a rata intalnirea cu istoria. O tara intreaga “rezista” sau il cauta innebunita pe “soros” prin multime. Iluzia colectiva atinge cote alarmante.
Organismul social sufera de o boala autoimuna puternic degenerativa.
Organele construite pentru a apara si intari statul se ataca reciproc. Statul este blocat. Procurorii ancheteaza ministri pentru activitatile curente. Abuzul in serviciu devine absurd si se transforma in frica de a semna orice. Ministrii fac legi ca sa isi salveze pielea. Delatiunea este virtute nationala. Salariile se maresc halucinant doar pe hartie.
****
Imediat dupa BREXIT, la Consiliul European de la Bratislava, Junker a primit mandatul de a elabora o Carta Alba a viitorului Europei.
La intalnirea informala din februarie a Consiliului European de la Malta, continuaind discuțiile despre o reformă a orientărilor UE în contextul ieșirii Marii Britanii din UE, șefii de stat și de guvern au convenit asupra Foii de parcurs de la Bratislava.
Saptamana trecuta, presedintele Junker a prezentat un proiect pe cinci puncte, incercand sa ofere decidentilor politici europeni mai multe variante, de la o reorganizare minimala, la una maximala, care ar presupune chiar modificarea tratatelor constitutitive, pana la perspectiva unei Europe Federale cu reprezentare unica in G7 sau G20 si crearea unei Uniuni separate pentru aparare.
Junker a spus deja in mai multe ocazii ca tarile care nu pot tine pasul cu nucleul dur al UE pot beneficia de alt drum, o cooperare punctuala pe diverse teme: aparare, economie, probleme de refugiati, paza frontierelor, dar cuvantul delimitare pe anumite paliere de decizie apare tot mai frecvent.
Doar in cateva zile cancelarul Merkel s-a pronuntat pentru o "Europa cu doua viteze", Guy Verhofstadt a propus si a incercat sa treaca prin Parlamentul European o rezolutie care, in esenta, disocia intre "statele euro si non-euro", ultima categorie urmand sa aiba dreptul numai la un vot consultativ pe unele aspecte financiare ale UE.
Imediat dupa discursul presedintelui Junker in Parlamentul European, ministrii de Externe ai Frantei si Germaniei au salutat prezentarea sefului Comisiei Europene, considerand ca este esential ca intre statele UE "sa se constate existenta unui nivel diferit de ambitie intre statele membre pentru ca Europa sa raspunda mai adecvat la semnalele cetatenilor europeni".
Documentul urmeaza sa fie discutat informal la summit-ul de la Roma, din 25 martie, si sa fie aprobat formal la Consiliul European din decembrie, dar nu mai tarziu de 2019.
Romania nu este in situatia de a avea propuneri si de a negocia strans, sustine fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu.
***
Cristian Preda ne spune ca Romania a pierdut sansa sa vorbeasca:
"Vad ca eurodeputatii pesedisti si ALDE lupta cu 'Europa cu doua viteze'. Cand s-a discutat in PE raportul Verhofstadt, care trata chestiunea, au tacut. Zero amendamente la acest raport - atat veti gasi in dreptul deputatilor din PSD si ALDE", a scris Preda, din grupul Partidului Popular European (PPE), pe pagina sa de Facebook.
Mai mult, Cristian Preda a relatat ca "nici socialistii, nici ALDE nu au sustinut amendamentele pe care le-am depus in comisia de afaceri constitutionale, pentru a elimina paragrafele in care Verhofstadt vorbea despre discriminarea politica a statelor din afara zonei euro”. "Acum, mizand pe ignoranta publicului, si Norica, si Bostinaru il ataca pe Juncker. Ridicol!", a conchis acesta.
La randul sau, Norica Nicolai crede că “există în câteva state ideea de a crea un alt fel de Europă, dar estimez că pași concreți vor fi făcuți abia după alegerile din Germania. Dacă Angela Merkel va obține un nou mandat de cancelar, probabil că vom avea apoi o tentativă imediată de reformare a Tratatului. Problema majoră este grupul de la Vișegrad, ce reușește să se coaguleze și să aibă o poziție comună. Cred că acasă trebuie să aibă loc o dezbatere foarte serioasă.”
INTREBAREA RLT este: CINE ARE RESPONSABILITATEA DE A FORMULA SI DE A NEGOCIA POZITIA ROMANIEI IN ACEASTA CHESTIUNE? Este Europa cu doua viteze o tema de politica interna? Cand va fi pusa pe agenda publica?
***
Cine este Cristian Diaconescu?
Cristian Diaconescu este diplomat român, de formație jurist.
A fost Vicepreședinte al Senatului României, Ministru al Justiției (martie– decembrie 2004) și Ministru de Externe (2008–2009, 2012).
În anul 2000, a fost numit Secretar general adjunct al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN).
În mai 2012, Cristian Diaconescu a devenit şeful Administraţiei Prezidenţiale,
funcție deținută până în aprilie 2014.
Din anul 2013 până în prezent, Cristian Diaconescu este membru al “UN CTBTO Eminent Group”.
În anul 2007, Cristian Diaconescu și-a dat doctoratul în dreptul comerţului internațional la Academia de Sudii Economice.
În paralel cu cariera profesională, Cristian Diaconescu a desfășurat și activitate didactică și științifică ca membru fondator şi profesor al Fundației Colegiului Național de Apărare, membru asociat al Jamestown Foundation, secretar științific al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale și profesor în cadrul Institutului de Drepturile Omului.
Începând cu 2016 este profesor asociat al Universităţii Americane din Kuweit. În octombrie 2016 i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii
Andrei Şaguna din Constanţa.
Cine este Cristian Preda?
Cristian Preda este profesor de științe politice la Universitatea din București, unde predă din 1992. Decan la Facultatea Științe Politice, din 2004 în 2010.
A publicat, la edituri precum Humanitas, Meridiane, Nemira, Polirom sau Curtea Veche, mai multe volume despre evoluția gândirii politice românești, despre istoria liberalismului,precum și despre sistemele electorale de la noi.
A tradus,de asemenea, în română autori precum Benjamin Constant, François Guizot, Alexis de Tocqueville, Raymond Aron sau PierreManent.
Recent, a debutat ca fotograf, cu albumul Strada, apărut la Baroque Books and arts.
A fost consilierul președinților E. Constantinescu (1999-2000) și T. Băsescu (2007-2009), a fost secretar de stat la MAE (2005-2007), iar din 2009 e ales în Parlamentul European, unde se ocupă de politică externă, afaceri constituționale, dezvoltare, drepturile omului și petiții.
