RASPUNS LA PROVOCARE INVINCIBILE ARMADA PROF S. CHELMU

Invincibila Armada si Competitia Corporatiilor

 Foarte interesanta tema propusa! 

 Conceptul de invincibila armada a intrat in istorie si este emblematic pentru ceea ce poate genera o concentrare prea mare de forte, administrata eronat, in contra-timp cu actiunile altor factori interesati. 

 Competitia corporatiilor poate avea atat efecte benefice (preturi si produse competitive, diversificarea ofertelor, transfer si acces rapid la inovatie si progres tehnologic), cat si efecte negative (concentrare prea mare de resurse, monopolizarea pietelor, distrugerea micilor intreprinzatori, drenarea resurselor financiare in paradisuri fiscale, vulnerabilizarea sociala, riscuri de somaj si chiar fenomenul de ”stat captiv”).    

 Intr-adevar, in lipsa unor reglementari, a unui stat eficient si bine organizat, volatilitatea pietelor poate provoca efecte sociale nedorite.

 Mai au marile corporatii flexibilitatea sa navigheze un mediu economic turbulent ? 

 Opinia mea este ca NU. 

 De fapt, o au, dar este putin probabil ca o vor folosi. Argumentatia o leg de raspunsul la intrebarea urmatoare.

 Au marile capitalizari bursiere raspunsuri absolut predictibile la evenimente economice?  

 Opinia mea este ca NU.

 Consider ca lectia pe care trebuie sa o invatam din esecul invincibilei armada este ca totul, insist TOTUL în economia mondial de azi, se bazeaza pe incredere:

-       Increderea actionarilor ca marile corporatii fac ce trebuie pt a face profit;

-       Increderea bancherilor ca marile corporatii stiu ce fac pt a face profit;

-       Increderea statelor ca marile corporatii fac bine economiei nationale;

-  Increderea publicului ca marile corporatii contribuie la binele si la interesul general;

-  Increderea corporatiilor in propriile forte si in capacitatea de a lua deciziile potrivite, la momentul potrivit.

 Contextul actual si istoria recenta destul de agitata referitoare la comportamentul imprevizibil al marilor actori statali, financiari si economici subminează constant această încredere. 

 Consecința este ca fiecare mare actor economic a depășit etapa în care se considera ”prea mare pentru a cădea” (”to big to fail”) și caută fie să-și păstreze status-quo-ul si consolideze pozitia, fie să schimbe: regula/jocul/partenerul/produsul/tara/board-ul/aliatii/etc.

 Politica riscurilor calculate și asumate este paradigma in care se consolideaza noua economie globala. O formulare mai neacademica a ce se intampla acum, cred ca este urmatoarea: ”corporatiile isi dau mana peste glob pentru a-si imparti noi zone de profit”.

Ce se intimpla cu R&D in cadrul multinationalelor tehnologice ?  

 Se dezvolta exponential. Domeniile tehnologice sunt noul vest salbatic al economiei globale. IT&C, nanotehnologii, robotica, tehnica spatiala, energiile curate..toate acestea sunt domenii care pot genera valoare adaugata mare si pe termen scurt – exact ce doresc actionarii. 

 Competitia in domeniul inovarii este mult mai acerba in cadrul multinationalelor decat in mediul universitar sau in sectorul public.

 Intr-un final pot legislatorii sa adopte o pozitie rationala in fata multinationalelor pentru a stimula economia? 

 Opinia mea este ca DA.

 Rational este: sa nu le respingi sau sa le faci concurenta artificiala, ci sa co-interesezi multinationalele in a contribui la economia nationala – prin taxe si impozite, prin locuri de munca, prin aport tehnologic, prin implicare in dezvoltare sociala si proiecte locale, etc.

Intelept este sa reduci vulnerabilitatea fata de puterea lor – prin consolidarea sectorului IMM national, prin investitii in economia sociala (asa numita ”economie cu fata umana” orientata pe om si bunastare, nu pe profit si exploatare), prin dezvoltarea unei economii de tip ”back-up” care sa fie capabila sa mobilizeze resursele si oamenii in proiecte durabile.