RASPUNS M.STAN INVINCIBILE ARMADA

Prezentarea lui Cristian porneste cu abordarea unei industrii pe care el o cunoaste foarte bine ca insider: tehnologiile medicale.

 Studiul de caz pe care l-a propus a fost relatia dintre General Electric si Siemens, pe acest segment de industrie.

 Competitia R&D intre cei doi giganti a avut aparenta unei intreceri autiste, care nu a tinut cont de semnalele din piata. Departamnetele de cercetare ale celor doua corporatii s-au intrecut in lansarea de prototipuri de scanere performante si aceasta undeva pana in anul 2010, ca si cum in acest timp pe aceasta piata globala nu ar fi fost nicio criza.

 In 2010 intrecera "pe ramura" s-a oprit.

De fapt, nu mai este nevoie de nicio competitie. Toti ceilalalti 17 competitori din industrie au fost cumparati de unul sau celalalt sau au dat faliment. Piata tehnologiilor medicale are acum doar doi mari actori: GE si Siemens.

Raman pentru mine niste nelamuriri si semne de intrebare:

1. Piata tehnologiilor medicale este atipica pentru ideea generala de piata. In Europa clientii pentru inaltele tehnologii sunt guvernele nationale iar aceste guverne se misca dupa logica politica a alcatuirii bugetelor proprii.  

 Oare nu au intuit cei doi giganti ca acestea isi vor taia din bugetele pentru sanatate sau, pur si simplu, niciun factor de management din conducerea celor doi nu a avut curaj sa zica STOP JOC?

2. In acest moment pare ca R&D nu mai este o miza la fel de mare pentru cele doua companii. Bugete de cercetare exista dar acum pare mai avantajos sa cumperi patente noi sau chiar companii care au o dezvoltare peste un anumit nivel. Concluzia dezbaterii de la Taifas este ca nu conteaza cine inregistreaza patentul, conteaza cine este in stare sa produca aparatul si sa il vanda.

Exista un nivel de dialog/intelegere intre competitori in cea ce priveste politica de lansare de noi tehnologii?

3. Mai este sanatatea publica o prioritate pentru ei sau doar profitul inregistrat? Tendinta este aceea de a aduce la conducerea companiilor fosti CFO, oameni pentru care lansarea unei tehnologii noi, revolutionare, poate fi mai paguboasa decat comercializarea unui produs mai vechi, cu un face lifting, si sa actioneze in consecinta.

4. Generalizand,  in conditiile in care industriile mari sunt supuse aceluias tip de coagulari, in ce masura mai sunt statele nationale un partener pe masura pentru corporatiile lider de sector. Isi mai pot ele manifesta cu succes rolul dereglementator si de control? Cine mai poate discuta de interese de stat in fata strategiilor de profit ale corporatiilor?

5. Ce ne rezerva viitorul din aceasta perspectiva?

Semnalez spre reflectie doua perspective care au legatura cu subiectul:

Prima vine din numarul din octombrie - noiembrie 2014 al editiei romanesti a revistei Foreign Policy unde apare un interviu cu europarlamentarul FIDESZ Gyorgy Schopflin. Acesta incearca sa dreaga busuiocul maghiar si vorbeste despre i-liberalismul premierului ungur Victor Orban.

Am vorbit la Taifas despre modelul de strategie nationala a Coreei de Sud legata de parteneriatul stat companii pentru a avea o lista de produse si companii lider mondial. 

Iata cum priveste politicianul maghiar situatia din Ungaria:

"Se poate observa ca in ultimii patru ani Ungaria a cheltuit in jur de 6 miliarde de euro in rascumpararea  unei mari parti din activele si firmele care au fost privatizate in anii 1990 si 2000. Cred ca strategia sa este de a crea campioni nationali, sa genereze acumulare de capital in Ungaria pentru a putea spune multinationalelor "nu poti face acest lucru, pentru ca distruge valoare". 

Am pus langa acest interviu un altul din ultimul numar al revistei Q Magazin, cu academicianul Mircea Malita. Intr-o maniera surprinzatoare pentru mine, domnia sa prezinta o perspectiva asupra interesului national pe care va invit sa o explorati. Interviul poarta un nume sugestiv, "Romania si-a cedat suveranitatea"